Sincer, îmi pare foarte rău că mi-ai înţeles greşit dorinţele.
Nu înseamnă că nu te mai vreau. Ai spus cândva că eu ar trebui
să sufăr cum suferi tu. Asta se întâmplă acum.
Sufăr cumplit, şi asta e problema.
Eu n-aş vrea, ca tu să păţeşti la fel. Din această cauză, mi-am exprimat dorinţele,
au fost realmente bine intenţionate. Îţi mulţumesc pentru compasiune, dar nici un
medic din lumea asta nu mă poate vindeca. Trebuie să trec singură peste această
durere. Să te văd pe Skype, a fost prea mult pentru mine, Jani!
Atât de aproape, şi totuşi nespus de departe. Dintr-o dată totul a reapărut, şi am simţit
doar durere! Ziua noastră!
Doar am plâns, toata săptămâna. Prea multe mesaje nu sunt bune, pentru că sunt prilej
de neînţelegere sau duc la interpretări greşite.
E deja dificil când vorbeşti aceeaşi limbă. Nici un mesaj e şi mai grav, deoarece veşnica aşteptare devine insuportabilă. Pentru mine, cel puţin.
Ce să fac??? Ai drepate, aici nimic nu e în ordine.
Lucrez într-o instituţie subvenţionată din bugetul statului unde corupţia, minciuna şi
ipocrizia sunt la ordinea zilei. E insuportabil. Nu pot să plec, deoarece în Elveţia nu mai
dai de un loc de muncă dacă eşti trecută de 45 de ani. Eşti considerată, prea bătrână,
prea scumpă. Iar toată lumea crede mereu că aici ar fi raiul. E o colivie de aur, şi preţul
e prea mare. Nu am de ales, trebuie să mai indur toate astea încă patru ani.
Ştii ce înseamnă asta?
Mi se pare imposibil. Dorul pe care ţi-l duc, îngreunează situaţia. Înainte am funcţionat
cumva, acum nu mai pot. Dorul de tine mă apasă, mă îmbolnăveşte, şi fiecare zi pare
lipsită de sens. Din cauza asta nici nu mai pot să dorm. Ce se va întâmpla dacă ne vom simţi bine în octombrie, şi realmente vom petrece zile frumoase? Nu va fi după aceea şi mai greu
de suportat? Ai spus-o tu însuţi, săptămâna trecută: cum vom putea suporta toate astea?
Mă rog pentru putere, dar nu ştiu dacă cineva îmi va asculta rugăciunea.
Vreau ca tu să fi fericit. Meriţi.
Eşti un om bun.
